Fără inimi
Suntem atât de mulți
Că avem destule inimi să înroșim cerul,
Să îl facem să fie doar al nostru.
Putem opri stelele, ca pete de necaz,
Să rămână si Soarele,
Îi dăm de lucru când vrem să tragem storul,
Iar Luna poate să fie deasupra apei
Să se lase bârfită de bărcile cu îndrăgostiți
Prin lacuri și mări, mai mult adânci decât ude.
Între noi, pământenii de lut
Atingerile vor fi căzute în derizoriu.
Cum să iubim fără să ne doară-n piept?
Sau cum vor accepta buzele să fie trișate,
Neputincioase pielițe înroșite?
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre lut
- poezii despre inimă
- poezii despre bărci
- poezii despre bârfă
- poezii despre apă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.