Reconsiderare

În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.

Dimineaţa, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agăţase
în... parfumul unei flori!

Se zbătuse, disperată,
să îşi tragă picioruşul,
dându-şi seama, de îndată,
că nu-i mai ieşea urcuşul.

N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.

Se-ascunsese, speriată,
sub o frunză arămie,
cu inima sfâşiată,
gândind la policromie.

În durerea ei de suflet,
c-a rămas în trei picioare,
îşi aminti, cu un zâmbet,
că are şi aripioare.

"Cât timp am două mânuţe,
antenuţe şi-ochişori,
voi putea picta punctuţe
-n zeci şi sute de culori!

Doamne, cum să nu zâmbesc?
-îşi spuse, privind spre Soare-
Bieţii oameni cum trăiesc
numai cu două picioare?!"

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!