Din ochiul tău drept îndoiala curgea ca un râu
atingându-mi palmele pregătite să frământe
lutul glorioasei clipe
am renunțat să visez
doar mă scald în durerea unui trecut incert
cât poți tu să fii e lesne de înțeles
un drum fără margini
sau un lan de grâu nesfârșit
unde macii îndrăznesc să tulbure aurul zilnic
ochiul tău stâng se rezema pe albul feței de masă
și n-am făcut nimic să rup lanțul acela fragil
pentru că eu am renunțat să visez
doar mă scald și acum
în durerea unui trecut incert
și totuși
te-ai desprins ușor
ca adevărul de pe un perete imaginar
intrând în jocul fără întoarcere
eu te-am rugat să te rogi
până nu e prea târziu
și poemele îți vor ocupa fiecare celulă
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.