La marginile imaginației
Suspendată la marginile imaginației
în Venezia de altădată mă oprii.
Printre străzi strâmte și podețe
un Casanova fetișcane urmărea
și aventuri galante plămădea,
din speranțe sorbea cu blândețe.
Somtuoase palate cu ample intrări,
zburătoare femei cu rochii fastuoase,
piața San Marco fără suflare mă lăsa,
afundându-mă în vise frumoase.
Ambulanții ale lor șarete trăgeau
în strigăte cântate mărfurile lăudau,
prăvălii iluminate cu candelabre de-argint,
plante aromatice, afrodisiace,
venite din lumi îndepărtate cu-o aripă de-alint,
târgul de ștofe unde mâini feminine dibace
atigeau foșnitoare mătăsuri cu miros de peppermint...
Încântătoare siluete,
sub clarul lunii invitau la balul mascat,
domnișoare venite di timpuri desuete,
purtând cu ele parfumul moscat.
O candelă tremurătoare orele tenebrelor scanda,
că totul va fi bine, asigura...
era gardianul care, sub uriașa pălărie,
înfășurat în groasa mantie,
dispărea în noaptea imaginației abazie.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre femei
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre rochii
- poezii despre plante
- poezii despre palate
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.