Călătoria
- Acoperă-mi ochii, să simt mângâierea
Nisipului umed, sub tălpi și s-ascult,
Refrenul de unde, al mării tumult
Și-n pașii noptatici s-aștept adierea...
Și ia-mă de mână și du-mă departe,
Sub norii minunii, în bucla de timp.
Vom sta doar o clipă, zâmbind pe Olimp!
Intra-vom în pagini deschise de carte...
Zâmbești și-mi ajunge! Privirea-ți ne poartă,
Prin spații astrale și drumu-i parcurs,
De parcă milenii întregi s-ar fi scurs.
Ne leagă iubirea și-ncrederea-n soartă...
- Privește Pământul! E-o boabă de rouă!
- Arid, universul, îmi pare de foc.
Acasă-i mai bine, că-n oricare loc!
Ne-ntoarcă privirea-ți cu zâmbet, când plouă!
- Prea bine, atuncea... De vrei, ne-om întoarce!
O clipă ne-aduce din nou pe Pămaânt:
Privirea senină și soarele sfânt,
Din rază în rază miracolul toarce...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre nisip
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.