Fără titlu
Copacii țipă a moarte,
de-atâtea frunze, de-atâtea ploi,
un genocid vegetal...
Un câine urlâ la lună,
fără să-i ceară voie...
Dincolo de gard
e cimitirul
iluziilor spulberate.
Spune ceva, orice, dar nu tăcere,
chiar dacă totdeauna
ne-am înțeles din priviri
și ai prins orice gând,
în culcușul palmei,
ca pe un ghem de aur...
Urca-vom pe trepte de versuri:
eu le adun, din vise uitate,
tu le prinzi... Ce joc frumos!
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angela Irina Ghintuială. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.