Zeița Ishtar
Doamne, cu destinul ei duplicitar,
Steaua dimineții și-apoi a-nserārii,
Cale și Lumină-n unduirea Mārii,
Din Infern, coboarā Zeița Ishtar...
Ne-aureoleazā cu-al ei vrednic har,
De-a deține veșnic taina-nverginārii,
E jumatea plinā-ochi, dintr-un pahar,
Vai, în sânge-i țipă semnele mirārii...
Mergi cu ea în gând, pe calea vieții,
Știu c-o simți în sânge și-apoi în călcâie,
O revezi, adesea,-n roua dimineții,
În genunchi o rogi pe loc să mai rămâie,
Invoci transcendentul, cum fac toți poeții,
Și-un miraj erotic, cald, la Cer se suie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
- poezii despre fățărnicie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.