Uitări
cu mult prea adâncă
noaptea celor rămași
la porțile soarelui
singuri și triști
tineri
neverosimili ca și clipa
în care se zbat fluturi
dintre ierburi
curcubeul se hrănește pe sine
iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre simbolistică
- poezii despre noapte
- poezii despre fluturi
- poezii despre doliu
- poezii despre curcubeu
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.