Castanii înfloriți
Pe când vecinii se-ntrebau,
Eram doi tineri fericiți
Ce mână-n mână se plimbau
Pe sub castanii înfloriți.
Noi lacom ne sorbeam din ochi,
Eram de vrajă aburiți,
Făceam descântec de deochi
Pe sub castanii înfloriți.
Zburdam ca mieii pe imaș
Pe șotii doar eram croiți
Fugeam la gândul "prinde-te-aș
Pe sub castanii înfloriți"!
Și ne-ntâlneam ades pe drum,
Eram iubiții mult doriți,
În urmă-ne lăsam parfum
Pe sub castanii înfloriți.
Credeam în fericire și
Vrăjiți, păream desăvârșiți,
Până ce vrajba ne ieși
Pe sub castanii înfloriți.
Nici nu mai știm ce troglodiți
Din ce meleaguri reveniți,
Fac să visăm, îmbătrâniți,
Pe sub castanii înfloriți.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.