Sculptura în cuvânt
Mi-a venit să înghit marea neagră deodată
Și lava munților ca vinul din pahare s-o beau.
În apele din căușul palmelor Tale să-mi plimb
Corăbiile între zenit și nadir.
Mi-am chemat prietenii din stele cu trâmbița.
Te-ai cutremurat și ți s-au surpat zidurile
Când am început toți să scuturăm aripile
De săbii ca niște pene de aur.
Împresurat de jur împrejur de cer și pământ,
Ca pe un prunc, ca pe o mireasă Te-am dezvelit.
Într-un gând Te-am ucis și Te-am răstignit
Pe o cruce din lemn de cer sidefat.
poezie de Mircea Nincu
Adăugat de Aurora Cretan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre vin
- poezii despre stele
- poezii despre sculptură
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prietenie
- poezii despre plimbare
- poezii despre nuntă
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.