Hiperviziune
Prin câte hiperspații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături invizibili am fi mers,
Până ce șoapta cea dintâi ar fi tăcut.
Din câte stele în Ocean
Sclipirea-și odihnesc,
Pe una numai, din alean,
Identic am ales.
Dar plini de colb stelar pe trup,
În păr cu radiații,
Pe Om noi l-am zidit din Lut,
Și gheme de senzații.
Și-n câte hiperpații s-au născut,
În minte sau aiurea-n Univers,
Alături împreună am trecut,
Cu glezna-nnobilată de un vers.
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr
- poezii despre poezie
- poezii despre odihnă
- poezii despre ocean
- poezii despre naștere
- poezii despre lut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.