După moartea ei
Încerc să aflu învățătura
pentru ziua cea de mâine. Ceva din Matei.
Care liturghier?
Nu am uitat Calea, ci, un pic,
calea către Cale. Copacii continuă să murmure
pace, pace, iar păsările
la margine de ape au prins mulți
pești mici și sunt
mulțumite. Ele-și deschid atât de lejer
aripile și zboară. Mai este încă
posibil.
Deschid cartea pe care strania, dificila, frumoasa biserică
mi-a dăruit-o. Pe Matei. Oriunde.
poezie de Mary Oliver din Sete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre viitor
- poezii despre uitare
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre posibilitate
- poezii despre pești
- poezii despre pace
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.