Fericire, m-ai uitat?
Trec anii-n șir și gândul mi-e la tine
Tu care-n sufletul meu n-ai apărut
Poate că nici nu vei apărea,
Dar eu tot te aștept
Și cred că apariția ta imi va aduce nemurirea
Unde ești tu scumpă fericire?
Oare nu te merit?
Numai tristetea poate să mă cuprindă
Să-mi umplu viața numai cu aceasta?
Poate că locul din sufletul meu
Care trebuia să fie al tău
L-a ocupat opaca tristețe
De care am parte chiar și acum
Doar niste lacrimi dulci,
Îmi mai salveaza sufletul acum
De seceta ce-l cuprinse
Din cauza lipsei tale
Esti fericirea neînflorita,
Care imi umbrește sufletul
Pentru care imi fac speranțe opace
Nu te gandești că sufletul mă doare?
Sau poate că aceasta e pedeapsa mea..
Să nu mă bucur de tine
Atât cât trăiesc?
poezie de Muresan Carmen
Adăugat de Muresan Carmen
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.