Făptura cea frumoasă...

Osteneala mă răpune
Zbuciumul se instalează,
Încep o lectură-anume
Cu o tânăra ce visează.

Deschid cartea cu poveşti
Cu coperţi catifelate,
Să aflu noile veşti
Din tărâmuri fermecate.

Slovele-ncep a dansa
Într-o horă-a veseliei,
Nu contenesc a cânta
Oda butaforiei.

La un semn făcut discret
De stăpâna împărăţiei,
Ne transpunem complet
De dragul călătoriei.

Fiecare filă-a cărţii
Reprezintă câte-o treaptă,
Şi-o urcăm în voia sorţii
Curioşi de ce ne-aşteaptă.

Pătrund prin Poarta Stelară
Mă teleportez în timp,
Văd o fată ce coboară
Şi se-ndreaptă către câmp.

Chipul durerea-i trădează
Mersul îi este greoi,
De abia articulează
Un " Bună! " cu limba sloi.

-Ce-i cu tine, măi copilă,
Ce durere te apasă,
De ce suferă-n surdină
O făptură aşa frumoasă?

-Tristeţea mă ucide
Nu mai pot să rezist,
Viaţa-i deşertăciune
Destinu-i egoist.

Căci am iubit cu patos
Şi am fost înşelată,
De-un tânăr vanitos
Cu mintea-ntunecată.

El mi-a promis iubire
Şi-o soartă minunată,
Dar mi-a lăsat durere
Şi-o inimă sfâşiată.

De când m-a părăsit
M-au închis în ospiciu,
Destinul mi-e hărăzit
Sufletu-mi e supliciu.

Cu greu am evadat
Din detenţia grea,
Să-l caut am plecat
Să sufere aş vrea.

Căci mi-a furat copilăria
Inocenţa şi speranţa,
Zâmbetul şi nebunia
Încrederea şi prestanţa.

Din neant el a venit
În neant el a plecat,
Inima mi-e ranită
Sufletul mi-e ipotecat.

Când te voi găsi, promit,
Viaţa ţi-o voi schimba,
În ospiciu te trimit
Pe mormântu-ţi voi dansa.

Ca o nălucă dispăru
În pădurea deasă,
Cu greu gândul mi se abătu
De la făptura cea frumoasă.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!