Decat cer de durere

Lacrimi se transforma-n cenusa,
Dureri se preschimba-n pareri,
E astazi un plans de papusa,
Rostirea vesnicei taceri.

Nu e de ajuns o mare-ntreaga
Pentru cata roua se prelinge pe cer,
Se cere mult prea mult: sa se-nteleaga,
Si urme de roua risipesc flori de ger.

Nu se sfarseste niciunde durerea,
Nicicand va transcende-n candva,
De-ar duce-o departe…dar cine sa vrea
Durerea s-o smulga, sa si-o insuseasca, sa plece departe cu ea.

Spini se infig in cuvinte,
Cutite brazdeaza in inimi,
Intunericul coboara-n morminte,
Sa-i planga azi pe multi, nu e nimeni.

E fiara cu chip omenesc,
E fiara cu suflet de inger,
Trufie e-n chip ingeresc,
Din ochi suferinzi curge sange.

Minuni se inalta oriunde,
Nu trebuie decat sa crezi un pic,
Lacrimi ingana ale marii unde
Decat cer de durere, mai bine strop de nimic!…

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Votează! | Copiază!