Strai de cenusa...
O lume a tacerii, surpata
Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata,
Si-n umilinta, un strai pe vesnicie,
Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie.
Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm
Iar de departe carnea-i cu gandul o intorn,
Cand innegrita zace trup de vraja zdrobita,
Odata in apus, din soapta zamislita...
Era si ieri, inchisa-ntr-o icoana,
Mereu ea sangeranda si otravita rana,
Paloarea unei dare, invaluite-n gheturi
In lacrimi, tresarind, din prea-iubite ceturi...
poezie de Roxana Breazu
Adăugat de Monalisa Secu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre icoane sau poezii despre doliu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.