Răspunde-mi cu flori de glicină
Trimite cuvinte spre mine să vină,
Să-i sfâșie nopții tăcerea,
Pe coame de dealuri, în cuib de jivină,
Să-și piardă mâhnirea puterea.
Prea multe duminici se scurg prin rigole
Purtate de vânt și de ploaie,
Întinde-ți spre mine, din brațe, pergole,
Ferește-mă tu de noroaie!
Răspunde-mi cu păsări și flori de glicină,
Trimite solie o șoaptă,
Această iubire ca o sonatină
E doar pentru noi și ne-așteaptă.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.