Iubeşte-mă acum!

Printre sunetele roase şi obosite ale vieţii te caut,
în tăcerile sufletului te iubesc.
Durerea degetelor cu pielea crăpată simt acut
şi inima cufundată în melancolie oblojesc.
Iubeşte-mă acum, înainte ca seara să poarte cu ea
întunericul ce acoperă cu mantia sa
pămantul fertil şi paşii noştri îngemănaţi,
de urmele trecutului atârnaţi.
Iubeşte-mă în zori, îndepărtează de la faţa mea
sarea acidă, arzătoare a Luceafărului de dimineaţă
şi cu suspinele ochilor tăi recheamă roua soreaţă
să spele ale mele lacrimi scoţându-mă din ceaţă.
În rotunjimea Universului eu te iubesc...
Vino, iubeşte-mă acum, învaţă-mă iar să trăiesc!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!