Doua suflete

Vrând să nu fi singur în acea seară,
între atâţea oameni dornici de vorbe şi fapte nebune,
cu sânge şi minţi vlăguite,
ai întins aripile şi ai tot căutat
peste mii de purtători de veşminte omeneşti.
Într-un târziu ai găsit alte aripi
căutând ca şi tine.
V-aţi împreunat în plânset şi râs deghizat.
Feţele voastre pustiite şi plânse
atât v-au înspăimântat încât,
v-aţi desprins
şi aţi fugit iar prin lume.
Ştiaţi că drumul vostru e fără sfârşit
şi că masca voastră
e mereu alta.

poezie de Doina Elisabeta Margineanu
Adăugat de Serbana Isariovici
Votează! | Copiază!