Feedback

În îmbrăţişarea contorsionată
a siluirii ploii de către vânt,
se auzeau mugetele furibunde
ale norilor
aprinşi
de patima împreunării
comandată de furtuna
stârnită de răul-bumerang,
născut şi trimis
de
LUME,
gând cu gând,
vorbă cu vorbă,
faptă cu faptă...
Îndreptăţit,
CERUL
curgea pietre de gheaţă
muritorilor,
aparent vii,
care le primeau
direct în inima-iceberg,
decorând-o cu ele,
nădăjduind să compenseze
ratarea tuturor
MULTELORCLIPE
ale aurorei boreale,
din cauza
orbirii nevrerii...
Suduind,
mânjiţi cu necredinţă,
dădeau vina,
în necurat-gând,
pe
DUMNEZEU,
de care nu-şi aduceau aminte
decât atunci când
necazul cerut
lovea în pauza dintre
bucuriile
înşirate
pe aţa
VIEŢII.
După ce orgia dezlănţuită
savura ultima geană
de energie dizarmonică,
din împreunarea
singurului grăunte de
CREDINŢĂ
cu singura picătură de apă
CURATĂ
din LUME,
se născu un
CURCUBEU
ce topea în el
toate culorile
legământului
CREATORULUI,
făcut întregii
FIINŢE
zidită de EL,
iar oamenii
respirară uşuraţi
şi uitară
BRUSC
bolboroselile furtunii,
reluându-şi
prostul obicei
de a se risipi,
grăbiţi,
în
TOATE-ALE-NIMICULUI...
din nou, nemaiamintindu-şi,
"cu mult entuziasm",
de TATĂL NOSTRU...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!