Geea

atât de singur şi de trist
şi fără echivocuri
adie umbra unui vis
din stele cu norocuri

îmbie lin făptura mea
din ele a alege
şoptindu-mi că de vechea stea
v-a sta să mă dezlege

şi povestindu-mi că-n curând
de lumea asta rece
va dezlega deznodământ
şi-l va lăsa să plece

pe neumblate căi de foc
de ape şi tării
doar steaua noului noroc
ne va mai ţine vii

şi v-om ajunge unde nu-i
nici vreme şi nici moarte
ci doar mărinimia Lui
şi univers de soarte

şi-om sta s-alegem liniştit
şi plini de modestie
un nou model de infinit
si altă veşnicie

ş-om sta s-alegem alte lumi
cu largi dimensiuni
cu mări la scară de genuni
şi maluri de goruni

cu munţi ce vin încetişor
spre noi când sunt chemaţi
să soarbă ape de izvor
din palme şi nesaţ

cu cer albastru pân -la fund
de neguri şi lumini
cu căi lactee de corund
şi aştri cristalini

si revenind încetişor
din lumile profunde
la vis eu ma stropşesc uşor
dar Geea totuşi unde-i?!

căci nici o lume de poveşti
n-o poate-nlocui
si Doamne, dacă mă iubeşti
pe Geea aş
muri...

Moscova

poezie de Iurie Osoianu din Blogul Negru pre Alb (19 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!