Dunărea
Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieți, între două țărmuri surori
Așa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopții.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiți să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Și cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ținînd viața în alertă și cunoscutul în panică
Pentru viața ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptății
Și al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre Dunăre
- poezii despre visare
- poezii despre panică
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dreptate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.