De ce mă judeci

Hainele
zdrenţuite
oasele
şi sângele
pe cant
pasul
ca banul aruncat
în fântâna ultimă
a norocului
nu mai are nici
poate cine ştie.

Ce ştii omule despre mine?
aud în paşii tăi
plânsul nereidelor stâlcite
de talpa ploilor nepaşită
în flori
de lumină
tu ce auzi când n-auzi?
Cu ochiu-ţi tăios
de călău
decapitezi istoriile
cărnii
deja decapitate
de timp.

Când
zgârie norii sângelui
au căzut
în genunchi
ai crezut că eşti mai om
decât omul din mine.

Sunt olarul vieţii
fără lut
n-am pământ
sa-mi acopăr osul murit
voi sta aşa cu morţile
deschise ca la licitaţie
în trup
pentru o gură de tină.

Iarna
în oasele mele
cuib de păsări albe,
ciripit amorţit de sânge
clepsidră carpatică
a cărei avalanşă
picătură cu picătură
tortură chinezească
dezgheaţă timpul
în mine.

Am cerşit
tot ce se putea cerşi
în lumea asta
n-a mai fost
o oază de lumină
în care
să-mi spăl
numele
copilului şi omului ultim
al răstignirilor din mine.

de ce primăvara asta
n-a găsit rădăcina osului meu?
ce doare mai tare, libertatea cerşetorului
sau lanţul deţinutului?
ce ştii omule despre mine?
de ce e mut clopotul pasului meu?
de ce galopul cailor sălbatici
de firul sângelui se spânzură?
de ce mă judeci?

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andreea.Geea
Votează! | Copiază!