A nins...
A nins cu-atâția morți în iarna asta!
Pe buze mi s-au cumințit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.
A nins cu fluturi peste sânge
Și oasele s-au cumințit.
Nu, nu s-a plâns și nici nu se va plânge
Pentru cenușile aprinse-n noi, ce s-au topit.
Zăpada s-a purificat, priviți-o
Și nu se mai topește când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ții în tine adânc și-l taci.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre ninsoare
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.