Liniștea îmbrățișării
Ai ascultat vreodat' liniștea-mbrățișării
și-ai asurzit deodată, nemaigândind nimic,
când doar priveai spre cer și căutai adâncul,
implorând nemurirea să zăboveasc-un pic?...
Înțelegeai că moartea nu e atunci când mori,
ci-atunci când viața ta e fără de IUBIRE,
și-ai fi tăcut așa, în acea-mbrățișare,
simțind ce-nseamn-A FI, cu gust de fericire?
Cuvinte nerostite secrete sunt în Veci
și stau, răbdând cuminți, pe lavița tăcerii...
Averi adevărate, ce nu se pierd nicicând,
le-om auzi, noi toți, în ziua Învierii.
Privirea din netimp aude, făr' s-audă,
tumult de lacrimi mute, din inimi izvorât,
licori de vindecare, din neclintiri de crez,
înduplecând icoane din Cerul zăvorât.
Ai ascultat vreodat' liniștea-mbrățișării,
implorând nemurirea să zăboveasc-un pic?...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre secrete
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre icoane
- poezii despre fericire
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.