Pruncul
un om cioplea
într-un ungher de veac
un leagăn
pentru copilul ce mâine venea
lucra și lucra pe dușumea lumii
așchii cădeau alegoric pe mâini
undeva, o femeie și un prunc
un prunc la sânul iubirii
o viață sugea viață
la sânul cunoașterii privea un copil
cu ochii împreunați zilei ce mâine sosea
țipa în răsuflarea caldă a sufletului
ei știu ce noi încă visăm
Doamne, fă să ne ierte copii pentru păcatele lumii
dă lumină din flacăra inocenței
ce curge în ochii candizi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre timp
- poezii despre inocență
- poezii despre bebeluși
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.