Alungirea
eu trăiesc într-un viitor mai ușor
care deja... a trecut... a trecut...
te privesc dinspre sâmbure
cum te-aș privi dinspre fruct
în siguranța secundei tăcute îți muști
buzele - până la sângele meu
important e că te dezvolți pe înalt
fără mime. soarta ne-o merităm:
tată și fiu natural în infern (?!) în
doctrina jalnică a timpilor scurți
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sânge
- poezii despre siguranță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.