Plouă cu păcate și tristețe
Plouă cu blesteme și prigoană,
Fulgeră și tună dinspre munți,
Sufletul... îmi este ca o rană
Ne-nțeleas-a pașilor mărunți.
Clipa-i risipită... în dezastre,
Aripile-s frânte de destin,
Departările-s tot mai albastre
Și norocu-atâta de puțin.
Este-o noapte-adâncă și nebună,
Vântul bântuie printre năluci,
Mlădioasă... luna-i o stăpână
Care stie... unde-o să te duci.
Plouă cu păcate și tristețe,
Îmi tresar în inimă... dureri,
Timpul însă, vrea să mă invețe,
A uita de tot ce a fost ieri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.