Strigăt
sub cer ce-adulmecă a ploaie
las gândurile în șiroaie
să curgă-n florile de măr
și țin în mâini doar adevăr
corăbier fără catarg...
de ce m-ai luat, de ce m-ai dat?
sunt spuma mărilor din larg
când valuri în genunchi se sparg
și-așa-n nisipul încă rece
fără busolă noaptea trece
aud strigând în dimineață
un pescăruș zburând pe creastă
e stânca care m-a lovit
în gândul meu nesăbuit
de a-ncerca în depărtări
să fiu din nou ce am fost ieri
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre trecut
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
- poezii despre mere
- poezii despre marină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.