Am să te iert
Cândva, te voi ierta, dar nu acum
Când stai, atât de calmă și senină
Acolo-n, inima de tine plină.
Va fi târziu, când voi pleca pe-un drum
Pe care toți plecăm, plecăm oricum.
Am să-mi trimit iertarea pe Pământ
Iar tu, eliberată-atunci de mine,
O vei primi, în suflet să-ți aline
Și dor și suferințe, suflet frânt,
Lipsit de-al unei inimi vechi veșmânt.
Am să te iert, iubita mea, știi bine!
Te voi ierta de tine și de mine.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iertare, poezii despre inimă, poezii despre suflet, poezii despre suferință, poezii despre iubire, poezii despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.