Am crezut, dar mi-a trecut!

Am vrut să fiu poet, dar mi-a trecut,
Acum pictez, metafore mai mult,
Şi-acel fior de zbateri nesfârşit
O să îl scriu pe stele-n infinit.

Pe muze, am să le-alung când vin,
Că prea îmi fac viaţa mea un chin.
Şi mă obigă în cuvânt să zbor,
Să creionez poemele de dor.

Şi versurile care curg din nori
Ce te pătrund în noapte dând fiori,
Am să le-ncatusez în flori de crin
Că prea îmi rănesc inimă-n-suspin.

Să nu mă judeci mândru cititor,
Că-n versul meu e lacrimă de dor.
Şi nu mă huidui că am greşit
Sunt un netrebnic, orb şi-ndrăgostit!

poezie de Augustin Georgiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!