Viaţa

Anii au trecut şi nu se vor întoarce,
Clipele se scurg încet, pe rând,
Viaţa izbuteşte, de vlagă mă stoarce,
Mă surprinde lângă foc, oftând.

Tot ce am trăit e sfânt şi magic
Deşi regrete-au existat, e drept
Însă cum e totul tragic,
Viaţa e un joc nedrept.

Te ispiteşte, te omoară sufleteşte,
Te ridică pe înalte culmi,
Te atinge, te loveşte,
Însă, niciodată nu poţi să o curmi.

Dar într-un final se duce,
Şi te lasă neînsemnat,
Totul va fi vag şi rece,
Ca şi cum n-ai existat.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Votează! | Copiază!