Căldură
Mă doare trupul amorțit
Stând în cavoul alb și rece,
Dar tu, bărbatul hărăzit,
Cuprinde-mă și îmi va trece!
Cuprins-am fost de-o iarnă lungă,
Trozneau în jurul meu tăceri
Și nu credeam să mai ajungă
La mine-n suflet primăveri!
Deci suflă-ți peste mine focul
Să-ți simt dogoarea din privire
Și poate voi avea norocul
Să trec cu tine-n-nemurire!
Sărutul tău să mă topească
Cu o răbdare caldă, blândă,
Iar lacrima să mi-o zbicească
Iubirea-ți lacomă, flămândă!
Prin vene-mi sânge iar să curgă
Fierbinte și clocotitor,
Ca trupul meu să nu ajungă
Să fie hrana corbilor!
Mă strânge-n brațe cu iubire,
Șoptește-mi vorbe de amor,
Ca trupul meu în amorțire,
Să ia mireasma florilor!
Îmbată-te cu corpul meu,
În mine dragostea renască,
Iubirea ta, mereu, mereu,
Fă ochii mei să oglindească...
Flori M. Flori
19.11.2016
poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre primăvară
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.