Pe degetele vântului
fluturi de aer
ne îmbracă privirea cu zâmbetul soarelui
ce aduce iarăși
viața pierdută
din iarna trecută
vântul
cu aripile lui
ne mângâie și ochii și fața
înviorându-ne ființele
cu mireasma aceast-a pășunii și
a
pădurii atât de aproape
cu grijă
soarele ne picură căldura
îmbrăcându-ne ochii
în lumina lui caldă
și-n
bătaia vântului
din aripi
până în umbră
unele fire de iarbă
se clatină îmbrăcate într-o romantică mișcare
pe
degetele vântului
inundându-I și ochii uneori
aici
romantismul
îți scaldă ființa pe treptele Ardealului
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 aprilie 2018, Pășunea Ardealului, Gilău)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre romantism
- poezii despre lumină
- poezii despre aripi
- poezii despre Soare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre păduri
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.