Poem nocturn
ca un somn al pietrei
aripa nopții
se răsfrângea în tăcerea
sângelui scurs printre oase
asemenea oglinzii
durerea părea de două ori mai grea
mă confesam întunericului
din venele pline cu aceleași incertitudini
să pot vedea în negrul clar
dacă răsuflul meu livid
va mai putea da existenței
vreun vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.