Poem existențial
de la un timp liniștea pare mai albă
o alunecare oarbă în infinitul morții
asemenea pașilor calzi pe nisipul clipei
alerg cu restul din viață
prin verdele crud
scurs din toate cerurile ce-au trecut
și mă întreb
dacă viața aceasta aproape epuizată
nu e decât
o bâlbâială a aerului
în care ne-am rătăcit
cândva
fără să știm
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre infinit
- poezii despre alb
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.