Poem-reflux
cuvântul
oarbă strigare
către o nouă renaștere
asemenea pietrei
ce plânge
în singurătate
cu fiecare moarte ce-o calc
tăcerea devine mai albă
cerurile îmbrățișând marea
într-un soare
rescriu viața
în palma mea uscată
ascult nepătrunsul în scoică
și-mi zic împrăștindu-mă
cu gândul între maluri
că acesta a fost
refluxul poemului
înainte de căderea
în permanentul
apus
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.