Lumina de la capătul morcovului
lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputință și reverie
timpul se rotește himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus
curg și eu și mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre reverie
- poezii despre mâini
- poezii despre genetică
- poezii despre dans
- poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.