Secetă
seceta m-a făcut
să nu mai știu
nimic de umbra mea
s-a uscat
în carnea aspră
și sufletul captiv
între atâtea foșnete
de frunze
cuvintele ce le spuneam
ca să mai treacă vremea
într-un mod plăcut
nu mai au consistența
unei mângâieri
îmi vine să plâng
dar mi s-au terminat
apa și sarea
din ochi
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre plâns, poezii despre frunze, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.