Poem trist
haite de îngeri
spintecă depărtarea
tăcerea prelungă de pe obraz
se lichefiază în lacrimi
aproape galbene
durerile noastre se coc amar
în suspinul soarelui bolnav
și ultimul punct tardiv
ce se pune la final de propoziție
ca întotdeauna forțat
ne întărește moartea
sufletul prinde rădăcini
în imnul ierbii necosite
ca niște aripi încremenite în carne
nemaiputându-și
fâlfâi soarta
în limanul vremii
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre imn
- poezii despre galben
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.