Invenție
să citim, să scriem cuvinte lungi și neînțelese
să lungim timpul cât de tare,
să ne prefacem că existăm acum,
să ne prefacem o gârlă de fericire fără fund
urcându-mă în cer precum urc
în podul casei să scot cenușa veche din horn
am rămas dezamăgit văzând că-n rai
ploua cu cianură
și Dumnezeu a murit
când asambla bucățile de înger
la fabrică
am inventat monede
și am făcut atâția zei
până n-am știut cui să ne închinăm
după aceea am inventat și moartea
să nu ne plictisim atât de tare
pe pământ și-n vis
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre inventatori
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre numismatică
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.