Eva
o apă seacă fără lucire
precum ochiul ce n-a văzut lumina niciodată
neagră ca baticul de doliu
se plimbă sângerând
în prelungirea înserării
de abia mai pot să-mi deschid gândul
să văd cum uitarea sfârtecă umbrele de ghimpi
tu ești Eva care te tânguiești
orfană de Dumnezeu și de dorul însetat al muririi
tu stai și veghezi apele Styxului
pline de cianuri trupești
tu porți între coaste toate blestemele omenirii
tu mănânci și nu te saturi de întuneric
și poame grele de plumb
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marian Hotca. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre plumb
- poezii despre plimbare
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.