Nori
S-a înnorat un pic în al meu
suflet,
dar, nu-i nimic, va trece...
asta știu!
Că Soarele, aduce-mi-voi
c-un zâmbet,
un zâmbet ce mi-a fost
dăruit, viu.
Am alungat cu el furtuni
cumplite,
născute din blesteme
vineții,
când DUMNEZEU
m-a mângâiat pe frunte,
spunându-mi blând: " Nu
deznădăjdui! ".
L-am ascultat și am zâmbit,
în lacrimi,
încredințându-I mari dureri,
pe rând,
iar EL m-a odihnit apoi de
patimi,
de-a LUI credință, inima-mi
umplând.
M-am ridicat și am mers mai
departe
prin
toate... bune... rele... câte-au
fost
și le-am trăit, privind cu
demnitate
la viața mea, ce n-a fost fără
rost.
Așa că, norișorii mei de azi
sunt un alint, pe care îl
primesc
și îl trimit să mângâie verzi
brazi,
crescuți în stânca-n care mă
cioplesc...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.