Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
În casă toți avem un Dex
Cuvântul cel mai folosit e sex
Sunt milioane fără carte
Dar cu pretenții peste poate
Avem un tineret absent
Cu gândul la plecări in occident
Ce viitor mai are-această țară
Fără cultură, fără morală
Nu mai avem justiție
Suntem o țară fără coerciție
O țară plină de egali
Conduși din umbră de penali
O lume-n care femeia e muncită
De multe ori batjocorită
Mai poate ea să aibă un destin
De la bărbații înecați în vin
Bărbații care vor egalitate
Doar între ei, femeile-s uitate,
Ajungi să fi oripilat
De vremurile care m-au trădat
Vă rog să ne gândim
Oare ce vremuri mai trăim
Și noi ce rol avem, m-am întrebat
Oare nu sunt eu cam demodat?
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Duțescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.