Un suflet gol în plină iarnă
Fulgii grăbiți ating pământul
La tine iubito-mi fuge gândul
Afară-i cerul negru de tăciune
Încet, rostesc o rugăciune
E frig, o atmosferă glaciară
Tu mi-ai lăsat sufletu' afară
Doar știi că e cam dezbrăcat
Îmi este teamă ca-nghețat
De nu ți-e sufletul păgân
Te rog să-l încălzești la sân
Vorbește-i de prima întâlnire
Hrănește-l cu a ta iubire
Să îl alinți, rogu-te, în șoapte
Ți-l las în grijă astă noapte
Dacă de el ți-e drag, poate
Îl poți păstra și mai departe
Îți pun o singură condiție
Și nu e doar o superstiție
Dar după ce l-ai sărutat
Te rog să-l mângâi ne'ncetat
Iubito, de nu m-ai părăsit
Și n-ai uitat cât te-am iubit
Nu poți lăsa fără o haină
Un suflet gol în plină iarnă
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre vestimentație
- poezii despre uitare
- poezii despre sărut
- poezii despre superstiții
- poezii despre religie
- poezii despre nuditate
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.