Stele vechi
Oriunde mi-ai purta iubirea,
nimic nu poate-a mă lega de-acest Pământ
în afară de obișnuința sau făgăduirea
unui orizont ce ne duce departe, râzând,
făcându-ne să ne pierdem în iluziile unui cer
ce continuă să cadă în spațiile sale surâzând,
ca ramurile puternice, albe de acer.
Suntem încă aici...
Întinși pe această plajă încercând
imensitatea albastră să întrevedem,
acel ceva din care facem parte vrând-nevrând
în timp ce vântul târăște valurile mării gemând.
Inutile sunt cuvintele...
În ochi doar ne privim continuând
să simțim toate aceste stele vechi
ca fiind propriile noastre poteci.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina-Maria Constantin. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre plajă
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre crengi
- poezii despre albastru
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.