Osmoză

Şi dacă tot ne-ai "osmozat": tu ca poet, noi cititori,
consider că ar fi păcat să nu simţim ai tăi fiori!
Tu, zi de zi, vii şi ne-ncânţi cu aşteptate poezii,
de jale şi de dor le cânţi celor cu suflete pustii.
Şi bucuria este mare când versul tău e ca un foc
ce dă răspuns, fără-ntrebare, la tot ce-n inimi are loc.
Ai intuit că-n cititor se mistuie ce vrei să spui,
pe mine m-ai făcut dator şi nu vreau să-mi pun lira-n cui.
Ne acordăm pe-aceeaşi undă, leacuri şi vise împletim,
profundă, gravă şi fecundă fie osmoza ce clădim!
Şi dacă sufletu-nsetat se-adapă la al tău izvor,
fii fericit, prin ce-ai creat o să devii nemuritor!
Iar ca răsplată-n mod subit obţii al vieţii atestat:
iubeşte ca să fii iubit şi iartă ca să fii iertat,
cinsteşte ca să fii cinstit, respectă să fii respectat,
doreşte ca să fii dorit, stimează ca să fii stimat,
uneşte ca să fii unit, ajută să fii ajutat!
sfinţeşte ca să fii sfinţit şi astfel vei fi lăudat!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!