Oglindit
Oglindit și oglinditor
în același timp
simt - cum
prin goluri concentrice
mă înalț - din adînc
în-mai-adînc
... sau atunci
totul - nu va fi
decît un gol - unde eu
voi deveni
mai-golul
... unde
golirea de sine
în multiplu și infinit
va fi - poate
ultimul act
... după care - voi avea
tot atîta viață
cîtă moarte
... doar - atîta viață
cîtă moarte(?)
poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Iscru. [Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre infinit sau poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.