Totul trebuie reformat... până și iubirea
Deodată, a sărutat-o pe buze...
Ea i-a zâmbit larg, încuviințându-i gestul
oarecum brutal...
El a fost foarte surprins de atitudinea ei lejeră.
Chiar șocat!
Câtă impietate!
Puteai să mă respingi, să mă dai la o parte,
să te opui vehement...
Altfel, îmi sugerezi că pot să fac orice cu tine!
Cum să iubesc pe cineva
care nu opune rezistență?
Ce rost ar mai avea dragostea noastră?
Va trebui să mă mai gândesc în privința ta, Miss!
Păcat, a răspuns vestala...
Eu te las, în continuare, să mă conjugi
la toate timpurile, fără, grabă.
Ai o eternitate la dispoziție...
Totul trebuie reformat,
până și iubirea, dragul meu poet în amurg...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.