O baladă din părțile estice
Vorbesc despre iubire cum mintea-mi vrea să o absoarbă:
Luna este credincioasă, dar e oarbă;
Plutește dusă pe gânduri, nu poate vorbi.
Grija permanentă-n gheață fața i-o scrobi.
Nu mi-am imaginat nicicând o mare-atât de-adâncă
Țărâna atât de-întunecată; somnul meu atât de lung sub stâncă;
Am devenit un altfel de copil acum.
Mă trezesc. Văd o lume zbuciumată, rătăcind pe drum.
poezie de Allen Ginsberg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre iubire
- poezii despre imaginație
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.